REVIEW Woman of the Hour – Filmul Netflix unde fotograful este criminalul în serie
Imagine din Woman of the Hour / Foto: Netflix
Woman of the Hour este un film din 2023 pe care îl poți vedea, în momentul de față, pe Netflix. Dacă ai cât de cât idee cine e Anna Kendrick și poate chiar ți-a plăcut de ea, află că aceasta nu numai că regizează producția, însă joacă, de asemenea, rolul principal (mă rog, unul dintre cele două).
Și, pentru că tot am adus aminte de cele două roluri principale, al doilea îi revine Daniel Zovatto, un actor nu tocmai dintre cei cunoscuți, însă cu șanse reale să devină unul în viitor. El joacă rolul criminalului în serie Rodney Alcala, un fotograf aspirant sau profesionist (nu știm exact care-i statutul, dar nici nu prea contează).
Pentru că Rodney Alcala este un personaj cât se poate de real, aș putea spune că Zovatto nu este musai alegerea cea mai bună, nu din punct de vedere fizic, cel puțin, însă reușește să copieze perfect carisma pe care se spune că o avea personajul real și pe care am văzut-o și eu prin interviuri.
Citește și: REVIEW Eileen, filmul de pe SkyShowtime care te bântuie zile întregi după ce l-ai văzut
De ce te-ai uita, de fapt, la Woman of the Hour
Dacă ți s-a mai întâmplat să citești review-uri scrise de mine la una sau la alta, probabil că deja te-ai prins că rareori mă uit la filme drăguțe, roz, menite să-ți inducă falsa impresie că ooo, ce lume minunată – iar asta pentru că, în general, lumea nu e minunată, iar mie îmi place să fiu împăcată cu gândul, întocmai ca să mă pot bucura mai abitir atunci când văd celebrele excepții „care fac regula” (cine-a inventat vorba asta poate să și-o bage în „și anume” pentru că e ilogică).
Așadar, Woman of the Hour nu este un film vesel, ba dimpotrivă. Unde mai pui că, așa cum am zis anterior, este inspirat din fapte reale, ceea ce adaugă un strop de teroare unei povești cu narațiune deja fluidă.
Pe scurt, prin anii 1970, un anume Rodney Alcala obișnuia să păcălească fetele și femeile, promițându-le că le fotografiază, ca mai apoi să le transforme în modele, staruri, știi tu genul.
Culmea e că, imediat după ce am aflat de existența lui Alcala (pentru că știam de el de dinainte de film), i-am căutat fotografiile și, spre marea mea surprindere, nu sunt rele deloc, ba chiar am reușit să apreciez arta din spatele lor, în ciuda faptului că majoritatea femeilor din fotografii au ajuns, cel mai probabil, să-și găsească sfârșitul în mâinile lui. Dar, hey, nu zicea Arghezi ceva de estetica urâtului? Și, hey-hey, nici Hitler nu era un pictor chiar atât de rău, nu?
Am mai zis-o și cu altă ocazie, artistul e artist, omul e om, iar cei doi indivizi, chiar dacă poartă același nume și același trup, nu trebuie confundați.
Evident, revenind la film, n-am să te păcălesc că e vreun film de Oscar, dar poate face diferența între o seară plictisitoare și una interactivă. Butonul este la tine.
Citește și: REVIEW Clickbait – O miniserie mai actuală decât ne place să credem
