Leitmotiful parvenitului român: „tragem la aceeași căruță”

O știți pe aia pe care o bagă patronașii români și care sună cam așa: „Tragem toți la aceeași căruță, nu se rezumă totul la bani!”?

E veche, folosită și răsfolosită atunci când parvenitul vrea ca angajatul să muncească mai mult pe mai puțin, având senzația că lumea ta începe cu el și se termină tot cu el.

Așadar, haideți să analizăm cele mai des întâlnite încercări de manipulare ale unor posesori de afaceri, întru explicarea lor și, mai mult, să aflăm de ce trebuie să ne ferim de astfel de oameni, atunci când dăm peste ei.

Citește și alte opinii: Camera foto sau fotograful? Ce contează mai mult?

„Tragem la aceeași căruță”

Așa cum menționam în titlu, „Tragem la aceeași căruță” pare să fie la mare căutare acum în rândul celor îmbogățiți peste noapte sau a celor care au mai vrut.

Se ia un angajat sau un colaborator care își cere drepturile sau, în funcție de caz, prețul corect asociat muncii pe care o prestează.

Evident, pus în fața unor astfel de cereri, parvenitul va avea o reacție de repulsie și mirare, fiind, probabil, prost obișnuit de alții cu gratis sau, de ce nu, cu două-trei firimituri scăpate printre degete hapsâne.

În primul rând, simplul fapt că cineva își descrie afacerea drept o căruță ar trebui să dea de gândit oricărui om care vrea, într-un fel sau altul, să intre în colaborare cu acesta, pentru că semnalele sunt clare: creier puțin, un pic de școala vieții și tupeu cât să spoiască parțial lipsa de inteligență.

Altfel spus, s-a descurcat. Poți scoate săteanul din sat, dar nu poți scoate satul din sătean, carevasăzică, unde „satul” nu e neapărat sat ci regiunea aia „geografică” din capetele mici numită Mârlania.

Trecem peste sensul cuvintelor și psihologia individului care le folosește și ajungem la lucruri concrete, și anume „tragem la aceeași…”.

Păi, din punctul meu de vedere, lucrurile sunt cât se poate de clare: la sfârșitul lunii, micul parvenit împarte profitul cu tine?

Nu? Vai, dar ce surpriză! În cazul ăsta, singurul lucru care vă unește este căruța, dar la care tu tragi și în care el stă cocoțat (da, cu biciul orientat spre tine).

Citește și alte opinii: Coldplay, maneaua, acordeonul pe orizontală, incluziunea și ipocrizia omenească

„Nu se rezumă totul la bani”

Evident că nu se rezumă totul la bani în viață. Ai nevoie și de vacanțe, de o sănătate bună și câte altele?

…Însă cum toate astea costă tot bani, orice angajat sau colaborator va fi îndreptățit să zică pas tentativelor de milogeală ale unui șmecheraș care încearcă să te facă să te simți vinovat, dar și amenințat, că nu vrei să prestezi gratis sau pe doi firfirei, în timp ce lui îi crește cifra de afaceri și reputația – totul pe spatele tău.

Când auzi că nu se rezumă totul la bani, fugi mâncând pământul pentru că ceea ce vrea să zică de fapt este că nu ar trebui să se rezume totul la bani pentru tine. Eventual, o replică pe măsură ar fi că nu totul se rezumă la muncă.

Oricât ar încerca să te convingă că sunteți o mare familie, crede-mă că nu sunteți. Iar dacă sunteți, probabil vă încadrați în nișa celor cu un grad atât de mare de disfuncționalitate încât nu te va condamna nimeni dacă îți schimbi numele.

În mod absolut evident, nu ar exista indivizi de genul acesta dacă nu ar exista și oameni suficient de traumatizați de viață încât să înghită tot, de frică să nu piardă și acea iluzie.

Dacă s-ar generaliza luarea de atitudine, nu încape îndoiala că și atutidinea ar fi alta de partea cealaltă a eșichierului.

În lipsa luării de atitudine, parvenitul va fi convins că are balta pește și nu-ți va acorda absolut niciodată respectul cuvenit sau chiar drepturile bănești pe care le meriți.

În realitate, nu, balta nu are pește pentru că bălțile au început să sece, dar asta este o discuție pentru alt articol de opinie.

P.S. Pentru patronași, definiția leitmotif-ului: este o frază, o formulă repetată și subliniată în mai multe rânduri într-o operă muzicală sau literară. Opțional, se folosește și în alte contexte, ca acesta.

Citește și alte opinii: Cum îți dai seama dacă un website e serios. Câteva semnale că nu ești pe partea cinstită a internetului