REVIEW Sub Paris – sau ce-ar fi fost Fălci dacă ar fi fost făcut în era schimbărilor climatice, în Franța
review sub paris netflix
Dacă ești în căutarea unui film care să te țină „în priză”, Sub Paris, pe care îl găsești pe Netflix, s-ar putea să fie fix ceea ce îți trebuie.
Din capul locului, nu vorbim despre cine-știe-ce capodoperă care să primească vreun premiu anul viitor, când începe tot puhoiul de decernări.
Vorbim despre un film slăbuț, cu o oarecare găurică în scenariu, dar care are o calitate: este interactiv și, cel puțin la capitolul adrenalină, pare să încaseze suficiente puncte.
În plus, optzeci la sută din acțiune se petrece în apă, ceea ce ar trebui să te ajute să te mai răcorești, măcar la creier, dacă nu și-n rest.
Citește și: REVIEW Raising Voices – miniseria de pe Netfix pe care ar trebui să o vadă adolescenții, dar și părinții lor
Sub Paris, un fel de Fălci, dar din zilele noastre
Sub Paris încearcă să-ți explice ce s-ar întâmpla dacă, tam-nesam, un rechin gigant, ar ajunge în apele dulci ale Senei, chiar în mijlocul unei competiții sportive de mare angajament, de unde extragem partea pseudo-științifică a producției.
Mai mult, se chinuie să-ți arate, ca și cum nu știai deja asta, cam cât de puțin le pasă politicienilor de tine, de mine, de toată lumea, de unde extragem partea socio-realistă a poveștii.
Sub Paris utilizează un clișeu celebru: reîntoarcerea omului la trauma inițială, un fel de „fight fire with fire”, atunci când vorbim de situații nerezolvate. Poate că ceea ce ți-am zis acum nu pare să aibă prea mult sens, dar după ce vei vedea filmul vei înțelege, iar explicând n-aș face decât să-ți stric bucuria filmului.
Și ca să închei într-un mod cât se poate de horror, poate îți amintești știrile acelea potrivit cărora în Tamisa au apărut rechini, nu? Iar acesta nu este un scenariu fantezist de film, asta este o realitate.
Citește și: REVIEW Bridgerton – „Telenovela” pseudo-istorică cu iz de Wes Anderson care îți ridică buna dispoziție
