REVIEW Bridgerton – „Telenovela” pseudo-istorică cu iz de Wes Anderson care îți ridică buna dispoziție
REVIEW Bridgerton - „Telenovela” pseudo-istorică care îți ridică buna dispoziție
Dacă ești într-o dispoziție cel puțin nu prea bună, s-ar putea că Bridgerton să vină în ajutorul tău. Nu neapărat pentru subiectul care, la drept vorbind, amintește de o telenovelă, ci prin sentimentul de „feel-good” pe care îl emană, dar și pentru imaginile roz-bombon care ți se dezlănțuie în fața ochilor.
Desigur, la început, am fost tentată să nu mă uit „la așa ceva”, de vreme ce eram suficient de elitistă încât să mă aburesc cu ideea că am văzut, domnule, filme realizate de mari regizori, filme de artă, nu-mi pierd eu vremea cu așa ceva.
De curiozitate, am zis, totuși, să dau o șansă trendului și să înțeleg de ce este Bridgerton atât de apreciat. Și am înțeles.
Ce-i drept, a ajutat destul de mult faptul că Shonda Rhimes (prin Shondaland) și-a băgat coada aici. De-a lungul timpului, Rhimes a contribuit la titluri ca Anatomia lui Grey, How to get away with murder, Scandal, dar și altele. De unde observi cam cât de complex poate să fie, de fapt, universul Shondaland.
Deși niciunul dintre serialele menționate nu pare să aibă mare lucru în comun cu celălalt, le unește ceva: te captivează și te țin acolo, lipit cu ochii de ecran și cu fundul de canapea.
Despre ce este vorba, de fapt, în Bridgerton: incluziune rasială
În cazul în care nu ai văzut deja Bridgerton, de pe Netflix, află că, cel puțin în mare, se vorbește despre incluziune rasială.
Ai să vezi un soi de istorie alternativă a Marii Britanii – adică ce s-ar fi întâmplat dacă omenirea ar fi încetat mai devreme să fie rasistă. Lorzi și doamne de culoare, dar și o regină așișderea.
Evident, ai parte de „bârfe”, de mini-scandaluri, dar și de situații pe care un om de rând le-ar vedea ca fiind exagerate, însă în lumea aristocrației devin de viață și de moarte pentru că, așa cum se menționează, la un moment dat, într-unul dintre episoade: oamenii din înalta societate nu muncesc – iar asta ar trebui să-ți zică absolut totul.
Practic, Bridgerton îți arată cum este lumea celor care nu muncesc, dar primesc și, mai ales, ce trebuie să facă pentru a nu pierde acest statut privilegiat.
Într-un mod bizar, te face să te simți de-acolo, chiar dacă nu ești, păcălindu-te preț de un episod că faci parte din artistocrație.
Nu te teme, îți revii rapid, dar trebuie să menționez că sentimentul este unul care te ajută să-ți uiți un pic problemele pe care le ai din cauza vieții de zi cu zi.
Dacă Wes Anderson ar regiza seriale, cam așa ar arăta
Regizorul Wes Anderson care, de altfel, nu are absolut nicio legătură cu acest serial, este primul care mi-a venit în minte atunci când am început să mă uit la Bridgerton.
Aceleași culori vii pe care le vezi, de obicei, într-o cofetărie, același sentiment de vis frumos din care nu vrei să te mai trezești însă de care ești super conștient că este un vis, chiar și atunci când se întâmplă.
Dacă te-am făcut curios măcar un pic, găsești toate cele trei sezoane disponibile acum pe Netflix.
Citește și: Ce vezi pe Netflix în iunie – filmele și serialele care îți vor ține nopțile de început de vară ocupate
