REVIEW Tatuatorul de la Auschwitz – Atunci când crezi că știi toate poveștile Holocaustului, dar te înșeli
REVIEW Tatuatorul de la Auschwitz - Atunci când crezi că știi toate poveștile Holocaustului, dar te înșeli
Ce moment absolut bizar să apară Tatuatorul de la Auschwitz și să-l și văd, mi-am zis imediat după ce am terminat de vizionat miniseria. Dar asta asta am să revin un pic mai încolo.
Înainte de a o vedea, eram îngâmfat de convinsă că am văzut, citit, auzit, tot ceea ce se putea despre Holocaust și despre ororile de acolo, dar m-am înșelat teribil, de vreme ce povestea în cauză vine cu o altă perspectivă, cea care bate spre suflet și spre dezumanizare, jumătăți de măsură, dar și de adevăruri.
Care este adevărul, de fapt? Cine este monstrul și cum definești un monstru? Cu aceste întrebări rămâi după ce vezi Tatuatorul de la Auschwitz.
Tatuatorul de la Auschwitz și depersonalizarea individului
În cel de-al Doilea Război Mondial, naziștii au decis că anumite categorii ar fi sub standardele ariene, așadar au decis, de la sine putere, să pornească un război ideologic împotriva evreilor, polonezilor, romilor sau persoanelor cu o altă orientare sexuală. În total, au murit milioane atât în lagăre, cât și în afara lor.
Iar dacă poveștile astea îți erau deja cunoscute, Tatuatorul de la Auschwitz vorbește, în mare măsură, despre cum poți găsi dragostea în iad și, mai mult, despre sacrificiile pe care le faci pentru a o păstra.
Lali este un tânăr evreu care se îndrăgostește de Gita, iar pentru a nu o pierde în vâltoarea atrocităților este manipulat să ia anumite decizii și să execute fapte reprobabile care îi sufocă sufletul.
Cu alte cuvinte, naziștii nu ucideau numai cu mâinile lor, ci și cu mâinile celor care aveau ceva de pierdut dacă nu o făceau.
Și aici, din punctul meu de vedere, este esența acestei miniserii: cum poți frânge sufletul unui om în câteva mișcări simple.
Citește și: REVIEW Atlas – SF-ul de pe Netflix care îți vorbește despre inteligența artificială, cu bune, cu rele
Contextul politic actual din lume, nu cu mult diferit de ceea ce s-a întâmplat atunci
În anul 2024, multe țări ale lumii, inclusiv Uniunea Europeană, se confruntă alegeri. Franța, Germania, Olanda, Italia, toate sunt țări unde extrema dreaptă câștigă teren pe zi ce trece, pe fondul nemulțumirilor tot mai mari ale oamenilor, dar și în contextul manipulării care funcționează mai abitir ca înainte.
Mai mult decât atât, în urma alegerilor din România, cei de la AUR au reușit să smulgă niște locuri în Parlamentul European unde mai mult ca sigur vor întregi blocul naționalismului bolnăvicios și eurosceptic din interiorul uniunii. Să vă zic și până și Șoșoacă a împușcat două locuri?
Istoria pare menită să se repete, iar uitarea trecutului pare inevitabilă, mai ales dacă pui la calcul faptul că, în ultimii treizeci de ani, educația a existat doar pe hârtie.
Pentru a înțelege mai bine unde se poate ajunge dacă închizi ochii, te invit să te uiți Tatuatorul de la Auschwitz, realizat după cartea scrisă de Heather Morris. Îl găsești în formă completă pe rețeaua de streaming SkyShowtime.
Mai jos, ai un fragment din interviul pe care i l-am luat direct lui Melanie Lynskey, în urmă cu aproximativ o lună. Cu scuzele de rigoare în ceea ce privește calitatea vocii mele, dar „atât s-a putut”.
…iar dacă vrei să vezi trailer-ul oficial al miniseriei, iată:
