INTERVIU Daniel Chatard, câștigător World Press Photography – „Sunt optimist că în anii următori vom lua mai în serios criza climatică”

INTERVIU Daniel Chatard, câștigător World Press Photography - „Sunt optimist că în anii următori vom lua mai în serios criza climatică”

INTERVIU Daniel Chatard, câștigător World Press Photography - „Sunt optimist că în anii următori vom lua mai în serios criza climatică”

În cazul în care ești acum în București și ești interesat de subiect, află că cea de-a 67-a ediție a expoziției internaționale anuale World Press Photo va mai putea fi vizitată în Piața Universității din București până, astăzi, 7 iunie 2024.

Adusă în România 13 ani la rând de către Fundația Eidos, aceasta cuprinde 146 de fotografii ce pun în lumină relatări despre războiul din Gaza și Ucraina, migrație, familie sau sănătate mintală și demonstrează cât de importantă este fotografia jurnalistică în lume.

Expoziția este însoțită și de un audio-tur gratuit, realizat în parteneriat cu aplicația Smartify, prin care vizitatorii pot asculta, pe propriile device-uri, povestea fiecărei fotografii câștigătoare.

Acestea fiind spuse, am avut ocazia de a-i lua un interviu lui Daniel Chatard, unul dintre câștigătorii World Press Photography 2024. Daniel a povestit despre proiectul său, despre implicațiile neglijării schimbărilor climatice și, de asemenea, despre echipamentul folosit în captarea imaginilor.

INTERVIU Daniel Chatard, câștigător al prestigiosului concurs de World Press Photography

Daniel Chatard este un fotograf documentarist și cercetător vizual germano-francez, născut la Heidelberg, Germania.

De regulă, investighează teme legate de structurile de putere, identitatea colectivă și diverse traume.

Privind peisajele ca pe niște recipiente ale experiențelor și memoriilor colective, artistul fotograf încearcă să dezvolte noi narațiuni și să spună povești care, de cele mai multe ori, nu sunt ușor nici de privit, nici de spus.

Iulia Kelt: Spune-mi, te rog, câteva lucruri despre tine, cum ai descoperit fotografia și cum ți-ai dezvoltat pasiunea pentru această artă? Când, mai exact, ai decis că vrei să urmezi acest drum în viață și ce te-a determinat să faci acest lucru?

Daniel Chatard – Credit foto: Aliona Kardash

Daniel Chatard: Îmi amintesc că mă cățăram pe un munte de moloz provenit din case distruse în Al Doilea Război Mondial, aproape de casa bunicii mele, când eram copil.

Mai târziu, am început să înțeleg acest munte ca un produs al trecutului nostru colectiv și că, relaționând cu el, puteam învăța despre cum ne afectează prezentul.

Sunt atras de peisaje ca acesta, care arată cum modelăm spațiul fizic și cum acesta ne modelează, la rândul său, pe noi.

La un moment dat, am realizat că, în calitate de fotograf, puteam să fiu în contact cu mediul meu, să mă mișc în el și să mă relaționez cu un loc și să stabilesc conexiuni.

Nu eram deosebit de interesat de artă înainte de a începe cu fotografia, pur și simplu mi-a oferit libertatea de a explora și de a interacționa cu lumea și cu alți oameni.

În prezent, încerc de obicei să transmit o problemă privind locul în care se întâmplă, văzându-l ca pe un recipient al experiențelor și amintirilor colective. Procedând astfel, vreau să spun povești despre oameni.

Iulia Kelt: Dacă ar trebui să descrii stilul tău fotografic în câteva cuvinte, cum ai face-o?

Daniel Chatard: În munca pe care o fac aplic o abordare pe care îmi place să o numesc documentar implicat („involved documentary”).

Încerc să punctez pe faptul că sunt acolo pentru a documenta și a comunica ce se întâmplă, ceea ce îmi dă mie un rol specific.

Totuși, nu vreau să pretind că sunt o „musca pe perete”, cineva care nu are nicio relație personală și nicio influență asupra a ceea ce se întâmplă și, prin urmare, trece neobservat.

În schimb, formez activ relații cu persoanele implicate și cu locul în sine, pentru a înțelege. Această înțelegere nu poate fi înlocuită de informații factuale.

De exemplu, una dintre cele mai marcante experiențe pentru mine în timp ce lucram la proiectul No Man’s Land a fost să văd cum satul Immerath dispare încet.

De fiecare dată când veneam acolo, lipsea ceva: câteva case, o stradă întreagă, chiar și biserica. Astăzi, nici măcar solul de sub sat nu mai este acolo.

Experimentând acest lucru pot să înțeleg mai bine pierderea pe care o simt oamenii de acolo.

Aceasta este ceea ce face fotografia specială pentru mine, poți vorbi despre ceva doar când ai fost fizic acolo și te-ai expus într-o anumită măsură la ceea ce vrei să arăți.

Citește și: Prima cameră foto din lume și prima fotografie

Iulia Kelt: În proiectul tău pentru World Press Photo, „No man’s land”, descrii o poveste tristă despre poluare și probleme de mediu din Germania. Spune-mi mai multe despre și cum ai aflat despre această situație.

Daniel Chatard: Interesul meu pentru subiect a venit dintr-o preocupare generală pe care o aveam despre schimbările climatice.

Mă simțeam furios și neajutorat că – ghidat de interese economice pe termen scurt – guvernul nostru și companii precum furnizorul de energie RWE făceau prea puține pentru a ne asigura că planeta va fi locuibilă în viitor.

Devenea deja clar că schimbările climatice vor deveni o amenințare existențială pentru umanitate în secolul 21 și nu puteam să cred că mineritul de cărbune va continua să existe în Germania până în anul 2045.

Nefiind din regiunea Rhineland, unde are loc conflictul, nu am știut despre distrugerea și relocarea satelor, dar mi-a povestit un prieten.

La început, nici măcar nu-mi venea să cred că astfel de lucruri se întâmplă, și totuși se întâmplau de decenii.

În satele care urmează să fie relocate, mulți au crescut știind că orașul lor natal va înceta să mai existe la un moment dat. Acest subiect mi s-a părut o poveste pe care voiam să o spun.

Iulia Kelt: Ai încercat să vorbești cu autoritățile germane despre legile europene care nu sunt respectate, în ciuda faptului că Germania este una dintre cele mai puternice țări din UE? Ce legi europene crezi că nu sunt respectate?

Daniel Chatard: Deși cred că ar fi mai bine să se oprească mineritul de cărbune cât mai curând posibil, mineritul pe care îl face RWE nu este ilegal, din câte știu.

Germania este, în prezent, pe cale să-și atingă obiectivele climatice în sectorul energetic (nu și în alte sectoare). Așadar, sarcina țărilor europene ar fi mai degrabă să-și stabilească obiective ambițioase pentru a atinge neutralitatea climatică.

Citește și: Cât de relevantă e o cameră foto din 2014, în 2024

Iulia Kelt: Crezi că oamenii, în general, în zilele noastre, vorbesc mult și fac mai puține pentru sănătatea planetei?

Daniel Chatard: Cred că totul începe cu vorbe și asta este de înțeles, dar la un moment dat, oricine vorbește despre climă trebuie să treacă la acțiune.

Este important să existe un public critic, dar și un peisaj media care să atragă atenția asupra guvernelor sau companiilor care pretind că le pasă de mediu, dar nu renunță la practicile care distrug clima.

Evident, încă există mult „greenwashing”, dar majoritatea oamenilor au înțeles acum că nu putem continua așa.

Sunt optimist că în anii următori vom lua mai în serios criza climatică – pur și simplu pentru că ne va afecta pe toți din ce în ce mai mult. Nu mai avem opțiunea de a ignora subiectul.

Citește și: Probabil cele mai bune camere mirrorless din 2024

INTERVIU Daniel Chatard, câștigător World Press Photography - „Sunt optimist că în anii următori vom lua mai în serios criza climatică”
Foto: Daniel Chatard, câștigător World Press Photography – „No man’s land”

Iulia Kelt: Poate fotografia să schimbe lumea?

Daniel Chatard: Desigur! Fotografia reprezintă astăzi o parte mare din modul în care oamenii comunică, așa că influențează cu siguranță modul în care percepem lumea, ce considerăm important și cum acționăm.

Pe de altă parte, este important să realizăm că fotojurnalismul și fotografia documentară, în special proiectele fotografice pe termen lung, ajung de obicei doar la un public de nișă.

Și ar fi prea mult să credem că un lider politic va vedea un proiect fotografic și își va schimba brusc politica din cauza asta.

Cel mai adesea, fotografia schimbă lucrurile la un nivel mai mic și asta depinde de modul în care o folosim, cui o arătăm și în ce context.

Iulia Kelt: Folosești un Mamiya 7II, care este considerat de pasionații de fotografie moderni o cameră învechită. De ce aceeastă cameră și nu una mai nouă?

Daniel Chatard: Mamiya 7II este o cameră analog de format mediu și a fost o decizie conștientă să o folosesc, deoarece îmi încetinește procesul și mă face să fiu mai atent la ceea ce se întâmplă.

De asemenea, raportul de aspect 4:5 al camerei îmi dă voie să găsesc compoziții mai puțin dinamice și oarecum mai calme.

Există și o anumită distanță între privitor și acțiune în majoritatea imaginilor. Cred că acest lucru face posibilă combinarea momentelor „zgomotoase” și „liniștite” într-o narațiune comună, fără ca cele din urmă să fie acoperite.

Există o poveste specifică de pierdere și rezistență care se desfășoară, în același timp, este și o poveste universală care poate fi găsită în multe locuri din întreaga lume.

Citește și: Poate cei mai buni artiști fotografi din toate timpurile

Iulia Kelt: Ai un mesaj pentru fotografii români? Cât de greu este să fii remarcat de un concurs de prestigiu precum World Press Photo?

Daniel Chatard: Concursul World Press Photo din acest an a înregistrat mai bine de 61.000 de înscrieri din întreaga lume, așa că da, cred că este destul de greu să fii remarcat.

Există multe fotografii și proiecte grozave care nu sunt prezentate de competiție, iar juriul poate selecta doar câteva lucrări bune.

Dar merită întotdeauna să participi și aș încuraja fiecare fotograf documentarist sau fotojurnalist să facă acest lucru.

Și nu este nevoie să arăți imagini de război sau alte conflicte armate în fotografiile tale – de exemplu, anul acesta au fost două proiecte grozave despre demență care au intrat pe lista scurtă.

Mai multe informații despre ediția de anul acesta vezi direct pe site-ul World Press Photography (link).

Citește și: Camera foto sau fotograful? Ce contează mai mult?

Foto antet: Colaj No man’s land – Daniel Chatard, pentru World Press Photography + portret.

Verified by MonsterInsights