Camera foto sau fotograful? Ce contează mai mult?

Camera foto sau fotograful Ce contează mai mult

Camera foto sau fotograful Ce contează mai mult

De când m-am apucat de fotografie (adicătelea cam din copilărie) tot aud păreri despre cum fotograful contează sau, dimpotrivă, despre cum omul nu poate să facă mare artă dacă nu are la purtător echipamentul potrivit, în ton vremurile pe care le trăiește.

Așadar, care-i, de fapt, adevărul?

Păi, hai să o luăm logic. În primul rând, fotograful fără cameră foto nu este fotograf, ci un simplu observator.

Pe de altă parte, camera foto fără fotograf este un simplu obiect care zace pe un raft, în camera cuiva. Cu alte cuvinte, nu se poate unul fără celălalt.

Citește și: Prima cameră foto din lume și prima fotografie

Trebuie să aibă fotograful echipament de ultimă generație pentru a fi bun?

Da și nu. Desigur, te ajută să ai parte de ultima tehnologie în domeniu, însă nu și dacă nu ai simț artistic sau nu înveți să o folosești la adevărata sa capacitate.

Iar dacă a doua se poate remedia cu câteva tutoriale pe care le găsești din abundență pe YouTube, prima nu este chiar la îndemâna oricui, de vreme ce simțul artistic, chiar dacă educabil până la un punct, este o caracteristică cu care fiecare om se naște… sau nu.

Poți învăța să apeși pe butoanele potrivite și chiar care sunt regulile de încadrare, însă suprinderea momentului oportun în care să zici „ăsta e, tată!” sau chiar unghiul care ar pune în valoare subiectul din fotografia ta, ei bine, un pic mai greu de dubuit dacă nu ai acel al treilea ochi al fotografiei sau, așa cum îmi place mie să zic: obiectivul din frunte.

Cel mult, cu o cameră foto de mii de euro, în lipsa celor menționate mai sus, îți va ieși o fotografie curată din punct de vedere tehnic, însă nu una care să spună o poveste.

Citește și: Cât de relevantă e o cameră foto din 2014, în 2024

Fotografia care spune o poveste

La fel ca oricare altă nișă a artei, și fotografia poate fi o chestiune subiectivă, frumoasă sau nu în funcție de cine o privește.

Știi cum era chestia aia: beauty is in the eye of the beerholderăsta!… beholder. Sau, mai pe românește, câte bordee atâtea obicee.

Bun, deci suntem subiectivi atunci când privim o iamgine însă, dacă este să facem o medie, o fotografie bună va fi aceea care te face să simți ceva și care, măcar în interiorul sufletului tău, va spune o poveste, oricât de scurtă ar fi aceasta. O milifracțiune de sentiment, în linii mari.

Spre exemplu, Annie Leibovitz spune povești cu vedete și camere foto de ultimă generația și o face excelent.

Pe de altă parte, Miroslav Tichý, un fel de pseudo-om al străzii, sută la sută genial, care își confecționa singur camerele foto din „tot felul de gunoaie”, reușește să facă același lucru, însă se adresează unui public ușor diferit, poate restrâns sau constrâns de anumite valori artistice.

Simt nevoia să menționez că intenția acestui text nu este, câtuși de puțin, întru descurajarea ta.

Îți place fotografia și mai ales sentimentul pe care ți-l dă atunci când o practici? Continuă să faci asta! Însă ține absolut mereu minte că atitudinea lipsită de îngâmfare va face diferența între tine și celălalt pozar care și-a făcut credit la bancă pentru o cameră foto nouă.

Citește și: Poate cei mai buni artiști fotografi din toate timpurile

Foto din antet (pur ilustrativ, pentru că orice text are nevoie și de un vizual): Iulia KELT – în imagine: trupa Nuanțe.

Verified by MonsterInsights