Ultimul sezon din Young Sheldon este acum pe Max. Câteva motive ca să înțelegi de ce este mai bun ca The Big Bang Theory – REVIEW

În cazul în care, în trecut, te uitai entuziasmat la The Big Bang Theory, cel mai probabil că nu este o surpriză pentru tine existența serialului prequel Young Sheldon, ajuns la al șaptelea sezon – și ultimul, de altfel.

Trebuie să recunosc că, cel puțin la început, am fost destul de sceptică în ceea ce privește încă o poveste pe care eu o credeam a se dezvolta într-una lungită, de dragul rating-ului.

Nu numai că mi-am schimbat radical opinia, însă am ajuns să cred că Young Sheldon este chiar mai bun decât The Big Bang Theory.

Nu e absolut nicio problemă dacă îți plac ambele seriale, de vreme ce sunt atât de diferite încât sub nicio formă nu ar putea concura unul cu celălalt la vreo categorie.

Cum e The Big Bang Theory

Mai întâi a fost The Big Bang Theory, sitcomul care a redefinit sitcomurile. Cu glume deștepte, dar într-o oarecare măsură pe înțelesul tuturor, Sheldon și gașca lui de „tocilari” (geeks, da?) au reușit să intre în istorie și să-și consolideze, de-a lungul sezoanelor, o bază considerabilă de fani.

Cumva, dacă vrei, The Big Bang Theory a reușit să-i facă simpatici și pe cei mai „ciudați” dintre șoriceii de bibliotecă. Știința a devenit „cool”, ochelarii la modă, iar tricourile cu supereroi căutate de toată lumea.

Deși un serial de comedie deștept, The Big Bang a fost făcut „ca să placă la toată lumea”, încercând, pe cât posibil, să elimine componenta emoțională. Nu le-a reușit mereu să nu fie sentimentali, dar vorba cântecului, „aia e!”.

Personajele secundare au fost, la rândul lor, portretizate într-un mod cât se poate de superficial, mizându-se mai degrabă pe defectele lor (care sunt mai amuzante, nu?) decât pe eventualele calități.

Young Sheldon, serialul care a făcut dreptate personajelor secundare

Dacă ai văzut The Big Bang Theory, probabil știi că Missy, sora lui Sheldon, e un soi de „pitzi” fără prea mult în creier, Georgie, fratele, un tip prostuț orientat strict spre afaceri și nimic mai mult, în timp ce tatăl este amintit ca un alcoolic pasionat de femei. Nici mama lui Sheldon nu scapă, ea fiind o femeie în vârstă extrem de religioasă, până la limita fanatismului.

În Young Sheldon, personajelor li se face dreptate, spectatorul având ocazia să vadă și altceva în afară de prostie, alcool sau fanatism religios.

Missy, sora geamănă a lui Sheldon este, spre marea uimire a tuturor, o copilă destul de isteață, capabilă mai degrabă să pună cap la cap misterele vieții palpabile decât ecuații de fizică și matematică.

La rândul său, Georgie, fratele mai mare, parcă nu mai pare atât de superficial ca în The Big Bang, fiind portretizat mai puțin într-o caricatură și mai mult într-un tânăr care încearcă să se prindă de care picior să prindă viața.

Poate cel mai surprinzător personaj este George, tatăl celor trei care, culmea, nu este nici alcoolic (nu mai alcoolic ca orice tată american) și nici nu este pasionat de adulter, deși ai putea să ridici din sprânceană gândindu-te la relația aparte pe care o avea cu vecina lui. Totuși, nimic concret, totul fiind lăsat la pura imaginație a privitorului.

Cât despre mamă, da, componenta religioasă nu lipsește, însă se explică motivul pentru care Mary ajunge să se refugieze în biserici, pastori și iisuși.

Te avertizez că ai să plângi „cu muci” la finalul sezonului al șaptelea, așa că echipează-te cu un bax generos de șervețele.

Serialul se poate urmări în întregime pe fostul HBO Max, redenumit acum simplu: Max.